Promit...

Am vrut sa scriu o carte despre noi..credeam ca odata cu incheierea acelei etape nu mi se va mai intampla nimic mai frumos…Simteam nevoia sa spun la toata lumea cum am fost noi…si sa laud toti profesorii geniali pe care i-am avut…sau sa-I critic pe cei care nu-i suportam…vroiam sa afle toti ce gandeam despre ei..
I-am spus asta lui S. si mi-a zis sa mai astept..ca se vor intampla lucruri si mai frumoase la liceu!Nu am crezut-o..am tinut-o pe a mea…Am fost asa d atasata de toti,incat vedeam liceul ca ceva care ma va manca de vie…
Am incercat s-o scriu si nu am reusit..niic acum nu stiu de ce…dar ma bucur…
A trecut aproape 1 an la liceu…S-au intamplat chestii de 1000 de ori mai frumoase…si mai interesante de impartasit…..Voi mai astepta 3 ani..maby 4…si promit aceasta carte va lua nastere….Pentru ca NOI meritam asta!...noi si toate persoanele care vor mai apara in viata noastra pana atunci….

Iluzii....

A fost frumos..a fost un joc de copii mici!O piesa de teatru in care eu credeam ca joc rolul principal,cand defapt era unul episodic,nici macar secundar...Am fost fericita…Uitam de toate probleme si intram in acea iluzie…Jucam jocul in fiecare zi,simtindu-ma in al9lea cer!!!credeam ca sunt cea mai norocoasa ca pot lua parte la acest joc..ca mi s-a dat aceasta sansa…
Acum…realizez totul si imi dau seama cate prostii erau..ca nici macar nu jucam acel joc ,ci defapt eram un trecator ..un simplu trecator……nu eram speciala..nici macar norocoasa….Pt ca cei care au avut contact cu acel joc…mai tarziu sufera…si doare al naibii de rau…Si nici nu ne putem desprinde de tot…pt ca ne pare rau….
Acum suntem constienti,dar tot nu incetam…nu ne vine sa credem ca totul a fost o iluzie si ne prefacem ca nu ne-am dat seama de nimic…si nu mai putem juca acel joc pt ca am crescut…N e pare rau,pt ca ,totusi,ne-a marcat copilaria….
Pe zi ce trece realizam tot mai multe si vedem cat de fals era totul….
Nu cred ca vom inceta niciodata sa tinem legatura cu ceilalti participanti,dar un singur lucru e cert…nu vom mai incerca niciodata sa jucam acest joc!Am zis!

Momente..

Ieseam din bloc si am observat ca ploua..Era frig si tremuram..Am dat sa ma intorc ..sa ma imbrac mai gros,dar am obervat cat e ceasul…Eram in intarziere asa ca am uitat si de haine si de umbrela si am luat-o la goana spre liceu…Am ajuns in statie si stateam singura asteptand tramvaiul…Simteam fiecare picatura cum ma atingea..cum trecea prin hanorac si apoi prin bluza si imi ajungea in cele din urma pe piele…Si treamuram toata..nu stiam cum sa ma mai incalzezc..Defapt nici nu ma gandeam..mintea imi era cufundata in problemele care ma acaparasera….A venit tramvaiul in sfarsit..Am urcat si am prins si un loc spre surprinderea mea..Eram chiar langa radiator asa ca m-am mai incalzit un pic…dar nu foarte mult pt ca am ajuns la destinatie in scurt timp…Am coborat si am inceput sa alerg iar prin ploaie spre liceu!!Nu mai suportam!!!!Dintr-o data mi-au venit in minte toate lucrurile care ma suparasera si am izbugnit in plans!!Am continuat sa alerg spre liceu …Am ajuns…nu era nimeni…am ramas uimita ..ce se intampla?A iesit paznicul si mi-a zis:”Ce cauti aici?E sambata!” Am izbugnit si mai atre in plans si am fugit din nou fara sa-I raspund…Nu mai stiam de mine…vroiam in acel moment doar sa fiu singura intr-un loc cald si sa plang…Am intrat in Kfc de pe colt si m-am dus direct la baie…

Aratam ingrozitor…Toate problemele mele iesisera la iveala si se vedeau pe fata mea…Nu mai puteam face nimic…totul era pierdut…de cativa ani de zile in fiacre zi acelasi lucru…aceeasi dezamagire..Eram un nimic..M-am hotarat..Era cea mai buna solutie…Am ieist in fuga din Kfc si m-am aruncat in fata masinii….

Asta e tot ce imi amintesc despre viata mea de atunci …Acum….sunt bine….si in sfarsit sunt...............................................................
Fericita

Te-as gsi oriunde te-ai ascunde...

Te recunosc dupa felul in care imi atingi spatele…dupa felul in care imi pui mainile la ochi…sau dupa cum bati la usa..dupa parfum..sau dupa haine..orice ai face te voi gasi…te voi gasi oriunde te-ai duce,pentru ca te cunosc atat de bine incat as stii unde te-ai ascunde …de mine…sau de oricine altcineva…te-as gasi si in fundul marii egee, patrunsa printre alge…sau in cel mai indepartat iglu din capatul celalat al lumii…

Si chiar daca de multe ori uiti de mine…uiti ca exist in momentul ala langa tine,te inteleg…Chiar daca nu ai vrea sa ma mai vezi niciodata ..nu vei scapa de mine….pentru ca tin prea mult la tine ca sa renunt….pt ca te iubesc…..

pt 4 fete cucuiete:)

A cazut o frunza-n calea ta.....

Play si citeste... http://www.youtube.com/watch?v=25i56AWtFqk
A căzut o frunză-n calea ta
Rătăcind pe-a vântului aripă.
Ai zărit-o şi-n aceeasi clipă
Ai strivit-o călcând peste ea.
N-avea grai să strige în urma ta,
Nici puteri să spună cât o doare
Şi-a rămas pierdută în cărare,
Ploi şi vânturi trecut-au peste ea.
Stătea lipită de pământ şi se întreba
Ce ar face dacă vântul ar lua-o
Şi-o clipă în palma ta ar aşeza-o
Dar a rămas acolo undeva.

A căzut o frunză-n calea ta
Şi cine ştie câte or să mai cadă
Dar n-ai să ştii nicicând
Şi nu-ţi va da prin gând
Că prima frunză ce-a căzut în drumul tău
Am fost eu.
[scrisa de Ioana Craciunescu]

Indiferenta...

Am spus-o si o voi spune in continuare..Marea problema a oamenilor ramane indifrenta...Nu pot sa cred cand vad oameni care trec pe langa batrani cazuti pe strada,sau oameni in general care au probleme...Sunt prea grabiti ca sa vada lucrurile importante..sau pur si simplu nu le pasa..isi spun ca exista altcineva care il va ajuta pe respectivul sau ca nu va pati nimic!Si de mult ori,indiferenta a fost fatala...

Si nu numai in cazuri de genul acesta...sunt multe de scris si de povestiti aici,dar nu vreau sa va plictisesc..
Imi place sa cred ca pot schimba lumea...Imi place sa cred ca atunci cand fiecare om ar incerca sa ajute pe cineva macar o data pe an,sau daca ar incerca sa faca ceva marunt pentru lumea asta,pamantul s-ar schimba...
Toti oamenii se plang de halul in care a ajuns lumea..dar nimeni nu incearca sa faca ceva..asteapta ca altii sa actioneze..si asta nu se va intampla niciodata....

Ma doare sa vad cum oamenii arunca fie si un servetel pe jos si isi spun ca la cat de murdar e,nu mai conteaza inca un servetel pe jos..si totusi...s-a pus o data problema la ora de chimie..printre putinele ore de chimie in care s-a zis ceva interesant...s-a pus problema in felul urmator..sa presupunem prin absurd ca Bucurestiul(sau oricare loc din tara asta) ar fi curatat peste noapte...si ca a2-a zi totul e luna...credeti ca ar rezista mult timp?eu nu cred...

Unora poate vi se pare o aberatie ce am scris aici,dar sper ca macar 0,1% din cei care veti citi acest post,va veti schimba atitudinea si vezi face ceva...pentru ca eu cred in chestia asta...

IMPREUNA PUTEM SCHIMBA CEVA!

Despartire..

8 ani de zile in care am fost impreuna...In care am ne-am batut:),ne-am acoperit unii pe ceilalti atunci cand era nevoie...In care am rupt jaluzele,banci,am spart tablouri,am injurat-o pe invatatorea aia:)
Mai sunt cateva luni si toate acestea nu vor mai fi...nimic din ce-a fost nu va mai exista,nu se va mai intampla...Inca nu realizam ce se intampla...
Nu voi uita niciodata tot ce am trait aici..."Am intrat aici cu teama/Mici sfiosi si inocenti,/Si nici n-am bagat de seama/C-am ajuns adolescenti!"
Ma uitam acum cateva zile la poze de cand eram noi mici,de cand faceam noi nebunii fara sa gandim,cand spuneam numai prostii!De-abia acum imi dau seama cat de repede a trecut timpul... Acum imi dau seama cat de norocosi eram atunci..Nu aveam griji..nu aveam probleme...

Asa ca hai sa ne bucuram de putinul timp care ne-a mai ramas!
8c multumesc!