Iluzii....

A fost frumos..a fost un joc de copii mici!O piesa de teatru in care eu credeam ca joc rolul principal,cand defapt era unul episodic,nici macar secundar...Am fost fericita…Uitam de toate probleme si intram in acea iluzie…Jucam jocul in fiecare zi,simtindu-ma in al9lea cer!!!credeam ca sunt cea mai norocoasa ca pot lua parte la acest joc..ca mi s-a dat aceasta sansa…
Acum…realizez totul si imi dau seama cate prostii erau..ca nici macar nu jucam acel joc ,ci defapt eram un trecator ..un simplu trecator……nu eram speciala..nici macar norocoasa….Pt ca cei care au avut contact cu acel joc…mai tarziu sufera…si doare al naibii de rau…Si nici nu ne putem desprinde de tot…pt ca ne pare rau….
Acum suntem constienti,dar tot nu incetam…nu ne vine sa credem ca totul a fost o iluzie si ne prefacem ca nu ne-am dat seama de nimic…si nu mai putem juca acel joc pt ca am crescut…N e pare rau,pt ca ,totusi,ne-a marcat copilaria….
Pe zi ce trece realizam tot mai multe si vedem cat de fals era totul….
Nu cred ca vom inceta niciodata sa tinem legatura cu ceilalti participanti,dar un singur lucru e cert…nu vom mai incerca niciodata sa jucam acest joc!Am zis!